DSC09319

Avantajele (si dezavantajele) reevaluarii mijloacelor fixe

De ce ar trebui ca fiecare afacere sa aiba valori actualizate in bilant

Dincolo de respectarea normelor contabile privind valorile din bilant, exista motive intemeiate pentru care fiecare proprietar de afacere/actionar sau manager ar trebui sa isi administreze activele (averea) la preturi curente. Nu doresc sa devin tehnic, nu acesta este scopul aici, ci, mai degraba, sa impartasesc o parere, in conditiile in care noi modificari contabile sunt asteptate si un nou Cod fiscal se aplica de la 1 ianuarie 2016, iar companiile (mai ales cele mici) nu iau in considerare ce fel de valori sunt inscrise in bilantul lor.

Luand-o cu inceputul, bilantul este ceea ce un actionar detine ca avere in societate, iar contul de profit si pierdere arata cum a fost produsa aceasta avutie.

In bilant este inscris ceea ce este de incasat, de platit si stocuri (materii prime, materiale, produse, marfuri) utilizate pe termen scurt si ce active (cladiri, terenuri, constructii, echipamente) utilizeaza afacerea pe termen lung (peste un an).

Conventia de baza este ca activele si datoriile pe termen scurt sunt inscrise la preturi curente, iar activele pe termen lung sunt inscrise la valori istorice, adica la preturile de cost de la data la care au fost cumparate (existand, insa, posibilitatea actualizarii valorii, adica a reevaluarii acestora la data bilantului). Imediat se observa ca daca activele pe termen lung nu sunt reevaluate exista o discrepanta in cadrul situatiei (practic, adunam mere cu pere).

De exemplu, achizitia unei cladiri in 2008 cu 10 mii lei se inscrie in bilant cu aceeasi suma si ramane la acea suma si in 2015, cand aceeasi cladire poate sa valoreze 4 mii lei sau 15 mii lei. Dar pretul la care a fost inchiriata (caz ipotetic) este cel din 2008, iar in 2015 cel curent al pietei, urmarind variatia preturilor din piata.

Cu alte cuvinte reevaluarea activelor este o optiune a conducerii societatii.

Totusi, reglementarile fiscale in vigoare, care presupun marirea impozitelor locale aplicabile cladirilor prevad ca, in cazul in care constructiile nu sunt reevaluate dupa 3 ani, procentele de impozit se majoreaza. De frica majorarii taxelor, acest lucru a „fortat” intr-un fel sau altul proprietarii de firme sa isi reevalueze constructiile la fiecare 3 ani (era necesara reevaluarea intregii grupe de constructii care cuprindea cladirile, conform normelor contabile). Iar aceste reevaluari erau inscrise in bilant obligatoriu, caz care nu se va mai aplica de la 1 ianuarie 2016 (vezi aici un mic ghid despre cum se vor stabili impozitele pe cladiri in 2016). Intr-un fel, valorile erau astfel actualizate in bilant (despre calitatea evaluarilor in astfel de cazuri voi discuta poate intr-un alt material), dar avand la baza o motivatie ingusta, respectiv plata redusa de taxe (ceea ce este perfect rational, dar nu profita de intregul potential al actualizarii valorilor).

Scriu acest material deoarece cred ca o afacere nu are ca principal obiectiv plata cat mai mica de taxe, ci obtinerea de profit pe termen lung. Ori, mai ales in contextul actual, transcrierea cat mai corecta a modului in care evolueaza afacerea este esentiala. Iata cateva avantaje ale reactualizarii valorii activelor de care cred ca toate afacerile pot beneficia:

AVANTAJELE revalorizarii activelor

  1. Economie. Prin reevaluarea activelor pe termen lung se recupereaza valoarea lor. Prin amortizare se creeaza rezerve care sunt utilizate mai tarziu la inlocuirea activelor (cum, practic? Prin faptul ca amortizarea este o cheltuiala si micsoreaza profitul care poate fi distribuit la dividende, creand astfel o rezerva[1].Cine ar vrea sa puna deoparte 10 lei la valoarea din 1998 prin comparatie cu 10 lei de astazi?! Acelasi lucru se intampla si cu activele, afacerea trebuie sa economiseasca in preturi curente nu in preturi din trecut.
  2. Costuri reale. Cand afacerea care vinde ceva in general (servicii sau bunuri) utilizeaza active (sub forma constructiilor, echipamentelor, etc.), conducerea trebuie sa stie exact cat costa productia serviciului sau a produsului respectiv. Amortizarea (vezi punctul 1 de mai sus) poate fi un element foarte important al costului. Baza amortizarii este valoarea activului. In consecinta, daca valoarea acestuia nu este actuala, nici costul la care se produce nu va fi cel real.Astfel, se poate intampla ca profitul din vanzarea produselor sa fie marit (daca valoarea activelor este sub valoarea lor curenta/de piata) sau micsorat (daca valoarea activelor este peste valoarea lor actuala/de piata[2]).In primul caz afacerea plateste impozite mai mari si se erodeaza  capacitatea de reinnoire a activelor, iar in al doilea caz actionarii suporta o pierdere nemeritata.
  3. Comparatia. Orice afacere se va compara cu competitia, cel putin, la un moment dat, pentru a vedea daca opereaza in limitele unei referinte de piata. Ceea ce se compara, de regula, sunt indicatori care au la baza bilantul si contul de rezultate. Daca elementele acestora sunt distorsionate, oportunitatea unei comparatii constructive (sprijin pentru decizie) este pierduta pentru conducere.
  4. Eficienta. Mentinerea la valori actuale a utilajelor scurteaza timpul si eficientizeaza procesul de vanzare a acestora. Decizia de vanzare a unor active depinde deseori de valorile la care le situeaza piata. Daca acestea nu sunt inscrise in situatiile financiare la valori actuale, decizia este ingreunata, iar timpul necesar pentru a realiza un raport de evaluare si analiza a pietei intarzie tot procesul.
  5. Relatia cu bancile si investitorii. Valoarea activelor inscrise in situatiile financiare la niveluri actuale faciliteaza relatia cu bancile, in primul rand, deoarece se armonizeaza cu celelalte elemente si creeaza o imagine corecta a afacerii. Increderea dintre participanti este marita atunci cand se dovedeste ca societatea comerciala are conturi corecte in acord cu realitatea (fara a vorbi de avantaje colaterale cu privire la solvabilitate, de exemplu, atunci cand se creeaza rezerve utilizabile de valoare a activelor).

DEZAVANTAJE

Nu exista dezavantaje intrinseci ale reevaluarii activelor. Desi costul istoric ramane o referinta in constructia situatiilor financiare, totusi, evolutiile economiei au impus in ultimii ani o concentrare a reglementarilor pe valori juste (valoarea justa poate fi valoarea de piata, dar nu in toate cazurile).

Exista totusi perceptii care induc pastrarea de valori istorice a activelor in bilant. Chiar daca ele sunt determinate de motive intemeiate, cand sunt privite in mod absolut sau la un moment dat in timp, nu sunt de acord ca pot fi sustinute la nivel de principiu pentru viata unei afaceri[3].  Iata cateva in continuare:

  1. Plata de impozite locale marite. Intr-adevar, privit in mod absolut si izolat, argumentul consta in faptul ca, mai ales in industria imobiliara, in perioade de crestere a pietei, reevaluarea conduce la valori mai mari si, in consecinta, la impozite marite. Dar fluctuatiile oricarei piete fac parte din riscurile unei afaceri, iar impozitele vin oricum „la pachet” cu afacerea. In caz de crestere a pietei, cresc si oportunitatile de crestere a afacerii, deci a profitului in consecinta, diminuand in mare parte dezavantajul unor taxe mai mari in termeni absoluti. Mai mult, incepand cu 1 ianuarie 2016, noul Cod fiscal prevede realizarea unor estimari ale valorii impozabile a cladirilor, separate de reevaluarile constructiilor pentru inregistrarea in contabilitate (vezi aici amanunte cu privire la aceste aspecte).
  2. Reglementari fiscale care nu favorizeaza inregistrarea unei reevaluari in situatiile financiare[4]. Asa cum am mentionat la inceputul acestui material, viata unei afaceri nu se invarte in jurul volumului de taxe pe care le plateste. Cred ca avantajele mentionate mai sus diminueaza in mod semnificativ motivatia unei reglementari fiscale nefavorabile (a nu se uita: utilizatorii de situatii financiare sunt in primul rand actionarii si investitorii si apoi statul. Ele trebuie sa aiba sens pentru cei dintai, in primul rand).
  3. Discrepanta majora intre valoarea activelor si volumul activitatii afacerii. Pot exista cazuri in care posibilitatea afacerii (temporara sau nu) de a absorbi costurile cu amortizarea activelor evaluate la valori actuale sa fie diminuata. Adica, amortizarea sa insemne prea mult in structura de cost a produsului/serviciului. Fac mentiunea ca o evaluare corecta tine cont de valoarea de utilizare a activului, dar chiar si asa exista cazul unor valori de piata care exced posibilitatile de utilizare ale societatii.In aceste cazuri, conducerea are mai multe optiuni: sa opreasca afacerea si sa vanda activele, daca acestea aduc mai multe fonduri decat afacerea in sine, sau sa restructureze societatea si structura de active utilizate. Oricum, insasi reevaluarea activelor da un semn in sensul celor mentionate si conduce (uneori forteaza) la decizii de acest gen.
  4. Evaluarea este scumpa. In primul rand evaluatorii trebuie sa fie profesionisti calificati si autorizati de catre ANEVAR. Pot exista prestatori de servicii cu un raport calitate-pret subunitar, dar propria experienta imi da convingerea ca in Romania s-a creat o piata destul de dezvoltata a acestor servicii care poate sa dea masura unui pret corect (m-as feri insa de acele oferte care par sa aiba un pret prea scazut fata de piata).

***

Nu recomand niciodata clientilor mei reevaluarea activelor in orice situatie. Sunt constient ca o analiza serioasa a situatiei fiecarei societati trebuie realizata, impreuna cu o evaluare a intereselor actionarilor, dar toate acestea trebuie sa fie echilibrate, in contextul respectarii reglementarilor contabile.

 

Florin Toma 

Florin este expert contabil si auditor autorizat, membru CECCAR si CAFR, cu o experienta practica de peste 18 ani in domeniul contabilitatii si al auditului.


[1] Aparent acest lucru lucrează impotriva actionarilor care vor dividende, dar intr-o gandire pe termen lung afacerea poate, in acest fel, sa isi gaseasca resursele mai usor pentru a-si continua activitatea si, deci, pentru a produce dividend si in viitor.
[2] Asa cum am menționat, acest material nu este unul tehnic, ci se dorește a fi simplu pentru a asista proprietarii/actionarii in decizia lor privind valorile din bilant. Prin valoare curenta inteleg valoare justa in acceptiunea ei tehnica, care poate sa coincida sau nu cu cea de piata.
[3] As clarifica faptul ca exista ratiuni foarte intemeiate pentru pastrarea la valoare istorica a activelor, care tin de mediul economic, traditie, etc. Dar acestea nu diminueaza avantajele inregistrarii valorilor actuale in bilant.
[4] Ma refer aici la nedeductibilitatea prin amortizare a diferențelor din reevaluare.

 

Continutul acestui blog este destinat exclusiv pentru informare. Proprietarul acestui blog nu face nicio afirmatie cu privire la exactitatea sau exhaustivitatea informatiilor din acest blog sau din link-urile indicate. Proprietarul acestui blog nu este responsabil pentru erori sau omisiuni prezente in articolele sale si nici nu asigura disponibilitatea informatiei. Proprietarul nu se face raspunzator pentru nicio pierdere sau paguba provocata de utilizarea informatiei prezentate in cadrul blog-ului.

0 Comentarii

Comentarii

Intra in discutie cu noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>